Sensul vietii!

Dupa patru luni. Portret de dupa-masa. Invart incuietoarea, m-am blocat in turn, dau pe gat detasarea, iau o doza de voluptate, imi iau rucsacul chinezesc verde, ca chakra inimii, ma pregatesc de bucle si ham si dau peste el...El! ?...el?el...si atata. Ipod-ul disparut. N-am reactii (oricum is deja amortita). Il pun pe masa si atunci se declanseaza, se deruleaza fazele: cautarea, paranoia, dezamagirea, acceptarea, uitarea, inlocuirea, ocuparea, agitatia, acceptarea, utilizarea, defaultul si uitarea. A devenit simbolul sensului vietii....incerc putin sa rationez. Deci nu l-am pierdut nici in Amsterdam, nici in Berlin, nici in Praga. Nici n-a ajuns in posesia unui humanoid cu karma de treaba. Era acolo, rece si detasat, deasupra plecarii omului, deasupra hatha, deasupra desene, sperante, armonii, scheme. Il am in fata si nu-mi mai pasa. Imi pare urat si nefolositor. Il am pe celalat oricum. A fost mai ieftin si stie sa faca mai multe. De tine a fost euforia, reclama, India, prisma, oglinda. Ma rusinez din nou de mine. N-am invatat nimic, ce dracu? Si dupa The meaning of life la care din pacate stau si rad de una singura? Din pacate pe naiba. Acuma-s in tripul meu personal si ma lafai in privatiune si intimitate. Can I have your liver now?!

Soloist on a solo list

Gata. Cand ai stat ultima oara singur la tine in casa, mai mult de o saptamana? Sa-ti auzi respiratia, gandurile, pasii, pulsatiile, aerele, ragaielile, fara ca nimeni si nimic sa nu stie de trairile tale...Azi am carat bagajele cuiva care ma pazea bine de mine si de relele clocitoare. azi mi-am primit si eu portia. ai grija la drum, cu marley pe repeat si nice time, thank, thank you, remember them...si uite cum ajungi la locul unde tii in tine tot, pana la sase cand nu te mai tine pana acasa si te lasa nervii pe acelasi marley la nesfarsit...acolo iti iei plantele si le dai viata, le muti dintr-o parte intr-alta si dai bir cu fugitii pe strazile inselatoare. gata, gata, gata. de aici te descurci tu si cu tine. mi-a parut bine...