Nimic

Stii ce vrei de fapt. La un moment dat se face lumina in cap si zici, da, mai asta e. dar vine ziua de dupa cand totul cade, se usca, putrezeste ca si bananierul de pe balcon care a dat nastere la altii mai mici da doi, ca sa nu se plicti. Din octombrie lumea pleaca de aici. In Timis au fost in vacanta. Unii s-au intors. Aia care nu trebuie, care iti apar in visele cu frici ascunse, care te fac sa-ti amintesti de non detasare, de non existenta, de penibil, de nevroze si agitatie. Ei se intorc mereu, apar si dispar din vizorul tau tulburat. Cineva insa ramane si stii bine ca nu-i o umbra da incerci nici de umbra aia sa nu te legi prea tare pentru ca nici aia nu-i vesnica. Atunci ramane piatra. adica am viza, nu mai am atata chef sa plec, vreau sa las in urma chestii, vreau sa ma leg. Stilul ii gata, filmu-i stins, bara cu fata picata pe spate, cu parasutisti incolaciti innonsensul modestiei, blonzii disperati. Cateodata imi ajunge. acuma mi-s satula. Si gata.

neseriozitate

deci! imi plac oamenii seriosi, da nu stresati de seriozitatea lor. Imi plac oamenii chill, da nu cu lacrimi in ochi de propria blandete. si totodata imi displac oamenii ca mine care ar face chestii da fac altele care nu le plac din cauza de inertie. Unul dintre ei is si moi. Deci, pentru oamenii care ma stiu, imi cer scuze anticipat. Asta din lene, ca dupa aia o sa uit. Pace noua!

couchsurferi si shukari

uai ce n-am rabdare sa scriu in ultima vreme, mai ales cu messul asta care ma tot intrerupe din orice fac. Atentia distributiva, pe care oricum nu o prea am, imi este complet data peste cap pentru ca nu ma pot abtine sa nu raspund la oamenii care ma cauta si pe care ii caut. Asa a fost si ieri cu couchsurferii. Ma suna la sase si in zece minute ii iau de la gara cu biku. De emotie, pentru ca is primii couchsurferi, uit de vara-mea, de gagiu-miu, de tot, si ma duc sa-mi intampin gazdele. Care gazde erau niste oameni superbi si blonzi si cuplu si uai, m-am topit dupa ei. Deci Shukar Collective au fost ok pentru ca au fost ei acolo, si nici nu le mai stiu numele...apoi jam session cu Tamango in jazz club cu trupa de oameni stransi de pe la Iraf.Vrei altceva si cauti asemanarile dinacel alceva. paradoxul calatoriei, al calatorilor, fiecare cu povestea lui, tu cu a ta...ce as vrea sa tine tripul asta de 25 e ani.

la familia

uai ce m-am saturat de povestile astea de familie! cum incerci sa razbati singur prin viata, apare cate o chestie care sa te tina aproape de vatra, care sa te constranga, care sa te retina. Deci, ii buna si stabilitatea asta, da macar sa ne-o alegem si noi. pace, fratilor de cruce!

transpiratie capitala

tot ce-i oficial trece prin capitala. Tot ce ii neoficial, trece prin acceleratu de bucuresti. Si pentru ca vroiam sa vb cu fata mea din Faget care cumva a ajuns cumva prin toate coltisoarele nebanuite ale selfului inteligent si nu numai, ma decid spontan pentru un bilet ieftin de noapte. Si numai bine ca ambasada indiei astepata sa-si serveasca bakpackerii cu hash. fain, mai! pacat ca te intreaba si daca esti heterosexual, vegetarian sau proletar. deci! acceleratul e o portie nesanatoasa de romanism jenant iar bucurestiul are noroc ca sta maria acolo. ca altfel! Ca altfel as da-o naibii azi de tara si m-as muta in apartamentul din timisoara pe care l-as extinde pana la apartamentul unor oameni care is unu in canada si altu la dracu si deci as face un pasaj prin unirii. si gata! nazisme din astea nu mi-au trecut demult prin capul cand rosu, cand galben (cine m-a pus sa-mi fac suvitze!?). dar na! am ajuns inapoi in timisoara si am primit parfum frantuzesc de cannes festival ca sa nu simt poptopul din mintile altora revarsandu-se asupra celor care n-au nimic impotriva. sa cresti unde si sa schimbi circumvolutiile cui?! cause i look at myself as the beggining of an exploration. in paranteza.

din tripul responsabil

de la FanFest as fi ramas in cap numai cu cortul Goa daca nu vedeam documentarul Uj Eldorado. Adica de ce naiba protesteaza lumea de fapt si care-i skema? Ca apoi sa ma trezesc cu poporul de la vesnicul birou, la fel de adormita si absorbita de ghiveciul personal...mori de vant si idealisme. Ca nu te poti pune in calea banului. In concluzie, poate ca in loc de Ana, Gabriel o sa aiba mere si nu invers. Damn societate de consum!

vioara si permisul

Azi ma cauta fratele violonist al prietenei muzicolog. Pe mess. Si povesteste cum si-a luat inapoi permisul de conducere de la politie, dupa ce a cantat la vioara un concert de beethoven. Acolo, in biroul cu sofa-uri de piele de la Comisariat. : )Le-a inmuiat inimile sensibile ale politistilor romani. Ce frumos. Proxima Estation, Esperanza. Din nou, ne vedem acolo.

in mijlocul actiunii

pentru ca il ultima vreme s-a tot intamplat cate ceva pe lumea asta, si mai ales in cap, azi m-am hotarat sa ma sustrag total. Nu gandim, nu zicem, nu plecam, nu mergem. Fara sa astepti nimic, fara sa ai dorinte neimplinite, iesi in pauza de masa cu creierul amortit, cumparand sampon de par si balsam pentru par vopsit, ca sa tina culoarea. Azi n-ai nici o traire, nu mai gandesti la zilele periculoase cand ai voie sa faci tot ce vrei, cand nu exista scaun, monitor, calculator. Deci gata Szigetu, gata d'n'b-su, gata cu pictatul pe fum si cu trairile de tun. Un om interzis imi pleaca departe, altul era doar in trecere si restul se sustarg. Cu mine in frunte. Azi vreau in coma, da nu la spital!

jurnal paranoia

Mai incerc odata. de data asta trebuie sa mearga!