luni, 6 octombrie 2008

din zi in zid


Din acrobat de Cirque du Soleil in balerina de opereta , din concept de actor in carja cu viziuni reikiene, in concept de cioran cu blidul de zupa de azil, din franceza nativilor neinitiati, in intimitatea conceptului suicidal de roman blazat.

Din acuzator in vinovat, din consumator in digerat, din indragostit in victima,
din terminator in terminat…

vineri, 8 august 2008

Shiva Power

primesti si dai si iar primesti si dai, si ping-pong si ding dong si hop knok-knok. ttatatratat-cine zice sandala...bai, si numa ce iti dai seama ca ceva te injunghie acolo unde nu vrei sa ajunga nimeni decat cu vointa ta. terfelire placuta va dorim la toti. I'm on the safe side acuma. si nu vreau sa ma ajungeti din urma si nu vreau sa ma petreceti la nunta sau la crunta carunta batuta. noah, nu mi-a trecut prin cap sa iti trec prin cap si iata-ma. aici si acum, trecand printr-un verde intergalactic, cu niste stranuturi interflegmatice de om care nu stie de unde sa ia si cui sa dea. intotdeauna este vorba despre un fenomen, fie ca e el sau ea, fie ca e si altfel si asa. Excitatia! senzatia de putere, de control si migrene. ieri prea mult cerebral. trebuia la tigani. acelasi mal, cu totul altfel. cu un pustnic nativ, cu un calugar casatorit, cu trei copii. copii din copii, parinti din concept si ignoranta din strategie. incepem sa vorbim in cercuri, ne imbratisam in spirale, atingerea de calugar mental, algoritmul cresterii exponentiale care isi cerseste scaderea liniara. Asta este! concluzia trasa prea repede, transa trasa prea brusc. look, mom. there's no plane up in the sky. Look, dad...I need a child. esti scalvul propriului copil. esti shiva, esti krishna propriului destin. plus ceilalti 300 de milioan de zei care isi cer si ei locul in legile paranoiei tale de Manu. Pentru ca nu vorbim niciodata fara sa fim personali. cum poti face asta? Cum sa iesi dintr-un orgasm spiritual fara a te mutila intelectual. Cat mai poate tine suspansul asta? Concluzia mea este ca nu exista concluzii...no answers, just choices. Just vibes and satrawberries. Doar tu si verdele intergalactic. frumusetea este un concept. corpul tau este al unui copil. inelul tau este al unui zburator. muzica ta este linia care-mi penetreaza simturile care cauta psihanaliza. poate ca atunci nu mai cauti pentru ca nu mai esti decat suspendat deasupra ta, peste momentul in sine. Desenaza-mi linia vietii pe spatele tau concav. vreau sa fiu un convex rasucit in spatiu. vorbim despre spatialitate si despre libertate. Vorbim, nu radem. zambim si ma scuz de perfectiunea momentului. VERDE! chackra inimii...pupilele si culoarea podului, culoarea membranei cu care iau culoarea cu care pictez clorofila. lemnul a spus timp si crestere. el a spus nu si nu a fost. pana cand toate s-au pierdut in negura timpului. may all beings be happy....and share it. jah bless, you people. love you all....

luni, 16 iunie 2008

Versiunea mea de Versete



La trei noaptea mi-au luat cu recreation un inger, desi eu nu mai am demult treaba cu dumnezeu, ca sa zic asa. Mi-a plecat ingerul deci si am ramas in mainile fumegande cu Versetele Satanice. Asta ca sa-mi tipe in scrumiera liliacul nemirositor dar zburator si aducator de semne. Nu mi-am acoperit urechile de teama ca aerul nu-mi va mai patrunde la creierul innecat cu ape sarate. Azi noapte ca si in noaptea cand a plecat el in Spania, am crezut ca nu mai primesc aer. Totul se leaga de particulele astea invizibile: vipassana, meditatia, iarba, iubirea, pierderea. Azi noaptea ca si atunci am simtit ca nu mai primesc aer si m-am oprit din scurs lacuri si rauri altfel inghetate sau sulfuroase. am vrut sa spun asta ca sa nu uit ca mai pot simti, ca nu m-am metamorfozat inca intr-o penibila roca aderenta, plina de mucegai selenar. Noapte trecuta am simtit. Si imi ajunge. Legea impermanentei din textele budiste o cunoaste si bunicul meu credincios, sau din ce in ce mai putin credincios. El vede cum au trecut toate si cum ieri erau acolo si s-au dus. Erau urlete si au devenit soapte. Co-organizatorul abia a iesit din cancer. Pe tine ce te astepta in continuare?

miercuri, 28 mai 2008

Acum fara sensuri ascunse

Ce sentiment maret sa fii in postura de a crea ceva, de a forta, de a mai baga un ceva la nimicul confortabil si cliseistic in care ne odihnim si din care ne mai trezim cand am mai pus niste kilograme in plus. Altfel n-ai face nimic coerent pentru ca ti-ai da seama ca nu ai nevoie neaparata de corernta desi cauti siguranta, ca nu ai nevoie de libertate desi cauti sa dispari in fumuri. Si uite asa, dupa doi, Manu, you're still the contridactory person I'we always known. Nimic mai mult si nimic mai putin, dupa toate filmele din care crezi ca inveti, din toate momentele cand ti s-a parut ca iei decizia vietii...mda, poate in Delhi si in amsterdam am stat in cumpana la decis. Si am ales de fiecare data calea cea "cuminte". Am facut ce am simtit, da? Adica tot cu preconceptiile, tot cu impuielile de acasa si de pe strada m-am dus, cu tot cu ideile de copil cu always on back-up...Si uite cum ne ascundem dupa cum am fi vrut sa fie si avem revelatii...Vreau sa lucrez cu copii dar uite, am o scuza, trebuie sa traiesc, trebuie sa ma plimb, trebuie sa-mi aleg sarcinile, trebuie sa-mi fac placerile de zi cu zi... Poate de maine las naibii tot si ma fac profesor voluntar... And then what?

duminică, 25 mai 2008

Simulare la soul

Mind the gap, monkey very dangerous… Mind your step, hola, proxima estacion, Nepl, Inaki, intalnirea? Vineri am inregistrarea, spaniolul e mort in creierul fara aer din Annapurna, el e acolo fara ganduri de torro si eu aici, in asteptarea de regasit conexiunea… Ingradeste-ti libertatea, gaseste calea. Americanul din Nepal si din Londra. Ce cauta oamenii astia unii cu altii? De ce se leaga de jocuri nebune cu Tagore, Unitate, clarviziune, anticipatie ? Si iara stanca sin locul cu sacralitatea. Tot acolo, tot prezent. Destinul este o simulare. Ei, cand se pregatesc pentru zbor in state, fac simulare la sol. Noi, inainte sa ajugem acolo, intram in simularea destinului. Ei stiu asta. In which state of mind am I now? Endless… What do I lack? Connection… What confuses me? People… zice cartea care in combinatie cu cafeaua turceasca si inregistrarea de loc magic ma innebuneste… Trimit mesaje care trezesc copii frumosi si-mi zic ca al treilea l-au visat… What do I do right now? Patching holes… So you still think you just need a good fuck, ei?!

sâmbătă, 19 aprilie 2008

Sensul vietii!

Dupa patru luni. Portret de dupa-masa. Invart incuietoarea, m-am blocat in turn, dau pe gat detasarea, iau o doza de voluptate, imi iau rucsacul chinezesc verde, ca chakra inimii, ma pregatesc de bucle si ham si dau peste el...El! ?...el?el...si atata. Ipod-ul disparut. N-am reactii (oricum is deja amortita). Il pun pe masa si atunci se declanseaza, se deruleaza fazele: cautarea, paranoia, dezamagirea, acceptarea, uitarea, inlocuirea, ocuparea, agitatia, acceptarea, utilizarea, defaultul si uitarea. A devenit simbolul sensului vietii....incerc putin sa rationez. Deci nu l-am pierdut nici in Amsterdam, nici in Berlin, nici in Praga. Nici n-a ajuns in posesia unui humanoid cu karma de treaba. Era acolo, rece si detasat, deasupra plecarii omului, deasupra hatha, deasupra desene, sperante, armonii, scheme. Il am in fata si nu-mi mai pasa. Imi pare urat si nefolositor. Il am pe celalat oricum. A fost mai ieftin si stie sa faca mai multe. De tine a fost euforia, reclama, India, prisma, oglinda. Ma rusinez din nou de mine. N-am invatat nimic, ce dracu? Si dupa The meaning of life la care din pacate stau si rad de una singura? Din pacate pe naiba. Acuma-s in tripul meu personal si ma lafai in privatiune si intimitate. Can I have your liver now?!

miercuri, 9 aprilie 2008

Soloist on a solo list

Gata. Cand ai stat ultima oara singur la tine in casa, mai mult de o saptamana? Sa-ti auzi respiratia, gandurile, pasii, pulsatiile, aerele, ragaielile, fara ca nimeni si nimic sa nu stie de trairile tale...Azi am carat bagajele cuiva care ma pazea bine de mine si de relele clocitoare. azi mi-am primit si eu portia. ai grija la drum, cu marley pe repeat si nice time, thank, thank you, remember them...si uite cum ajungi la locul unde tii in tine tot, pana la sase cand nu te mai tine pana acasa si te lasa nervii pe acelasi marley la nesfarsit...acolo iti iei plantele si le dai viata, le muti dintr-o parte intr-alta si dai bir cu fugitii pe strazile inselatoare. gata, gata, gata. de aici te descurci tu si cu tine. mi-a parut bine...