Acum fara sensuri ascunse

Ce sentiment maret sa fii in postura de a crea ceva, de a forta, de a mai baga un ceva la nimicul confortabil si cliseistic in care ne odihnim si din care ne mai trezim cand am mai pus niste kilograme in plus. Altfel n-ai face nimic coerent pentru ca ti-ai da seama ca nu ai nevoie neaparata de corernta desi cauti siguranta, ca nu ai nevoie de libertate desi cauti sa dispari in fumuri. Si uite asa, dupa doi, Manu, you're still the contridactory person I'we always known. Nimic mai mult si nimic mai putin, dupa toate filmele din care crezi ca inveti, din toate momentele cand ti s-a parut ca iei decizia vietii...mda, poate in Delhi si in amsterdam am stat in cumpana la decis. Si am ales de fiecare data calea cea "cuminte". Am facut ce am simtit, da? Adica tot cu preconceptiile, tot cu impuielile de acasa si de pe strada m-am dus, cu tot cu ideile de copil cu always on back-up...Si uite cum ne ascundem dupa cum am fi vrut sa fie si avem revelatii...Vreau sa lucrez cu copii dar uite, am o scuza, trebuie sa traiesc, trebuie sa ma plimb, trebuie sa-mi aleg sarcinile, trebuie sa-mi fac placerile de zi cu zi... Poate de maine las naibii tot si ma fac profesor voluntar... And then what?