La trei noaptea mi-au luat cu recreation un inger, desi eu nu mai am demult treaba cu dumnezeu, ca sa zic asa. Mi-a plecat ingerul deci si am ramas in mainile fumegande cu Versetele Satanice. Asta ca sa-mi tipe in scrumiera liliacul nemirositor dar zburator si aducator de semne. Nu mi-am acoperit urechile de teama ca aerul nu-mi va mai patrunde la creierul innecat cu ape sarate. Azi noapte ca si in noaptea cand a plecat el in Spania, am crezut ca nu mai primesc aer. Totul se leaga de particulele astea invizibile: vipassana, meditatia, iarba, iubirea, pierderea. Azi noaptea ca si atunci am simtit ca nu mai primesc aer si m-am oprit din scurs lacuri si rauri altfel inghetate sau sulfuroase. am vrut sa spun asta ca sa nu uit ca mai pot simti, ca nu m-am metamorfozat inca intr-o penibila roca aderenta, plina de mucegai selenar. Noapte trecuta am simtit. Si imi ajunge. Legea impermanentei din textele budiste o cunoaste si bunicul meu credincios, sau din ce in ce mai putin credincios. El vede cum au trecut toate si cum ieri erau acolo si s-au dus. Erau urlete si au devenit soapte. Co-organizatorul abia a iesit din cancer. Pe tine ce te astepta in continuare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu