Nimic

Stii ce vrei de fapt. La un moment dat se face lumina in cap si zici, da, mai asta e. dar vine ziua de dupa cand totul cade, se usca, putrezeste ca si bananierul de pe balcon care a dat nastere la altii mai mici da doi, ca sa nu se plicti. Din octombrie lumea pleaca de aici. In Timis au fost in vacanta. Unii s-au intors. Aia care nu trebuie, care iti apar in visele cu frici ascunse, care te fac sa-ti amintesti de non detasare, de non existenta, de penibil, de nevroze si agitatie. Ei se intorc mereu, apar si dispar din vizorul tau tulburat. Cineva insa ramane si stii bine ca nu-i o umbra da incerci nici de umbra aia sa nu te legi prea tare pentru ca nici aia nu-i vesnica. Atunci ramane piatra. adica am viza, nu mai am atata chef sa plec, vreau sa las in urma chestii, vreau sa ma leg. Stilul ii gata, filmu-i stins, bara cu fata picata pe spate, cu parasutisti incolaciti innonsensul modestiei, blonzii disperati. Cateodata imi ajunge. acuma mi-s satula. Si gata.